Teoria ataşamentului îşi găseşte rădăcinile în
scrierile lui John Bowlby. Ea se referă la
capacitatea celor care îngrijesc copilul de a
înţelege starea psihică subiectivă în care se
află, în felul acesta copilul regăsindu-se în
mintea părinţilor, putând internaliza
reprezentarea acestora. Mentalizarea, căci
despre ea este vorba, înseamnă capacitatea
unei persoane de a înţelege că un
comportament este motivat de gânduri şi
sentimente, adică de stări interne. în funcţie de
această capacitate a parinţilor, copilul va
dezvolta diferite comportamente de ataşament
care au fost catalogate astfel:
  comportament sigur
  comportament evitant
  comportament anxios-ambivalent
  comportament dezorganizat-dezorientat.
În funcţie de tipul de ataşament, copilul se poate simţi în siguranţă chiar şi atunci când părintele nu este lângă el, reacţionând pozitiv la întoarcerea lui
sau poate fi surprins de plecarea părintelui simţindu-se dezorientat şi trăind
stări de dezorganizare (copii care au fost neglijaţi sau traumatizaţi). Aceasta
înseamnă că tipul de relaţie care se stabileşte între părinte şi copil duce la
dezvoltarea unor modele interne ale relaţiilor cu ceilalţi, ce vor fi depozitate
ca scheme mintale şi vor produce aşteptările vizavi de comportamentul
celorlalţi faţă de propria persoană.
Ce este psihanaliza
0728 819 357
Psihoterapie psihanalitică
Teoria ataşamentului